Mătreaţă sau scalp iritat ?

-->

Câte dintre noi n-am avut cel puţin o singură dată mătreaţă? Eu am avut şi încă mai am zile când mi se face din anumite motive pe care nu prea le ştiu (dar le bănuiesc). Ţin să menţionez că de la 15 ani mă spălam (până acum câteva luni) cu renumitul, inegalabilul şi fabulosul Cap&Umeri de la care tind să cred că m-am ales cu o mult prea frumoasă dependenţă. Ştiu că pare haios dar mi se pare cel puţin ciudat ca din ziua imediat următoare renunţării la el să mă umplu de mătreaţă de parcă ar fi cernut cineva cu sita la mine în cap. Şi nu e funny deloc. Revenind. Ce am aflat eu este că mătreaţa apare din mai multe motive. Cel mai frecvent este o ciupercă numită Malassezia furfur care se hrăneşte cu grăsime aşadar se găseşte în zonele în care pielea este mai grasă precum scalpul. Când această ciupercă se dezvoltă prea rapid, reînnoirea celulară la nivel de scalp (care în mod normal ar trebui să se producă la 25-30 zile) are loc într-un interval de timp mult mai scurt, aproximativ 5-15 zile. Bineînţeles, acesta nu este singurul motiv. Stresul, alimentaţia, glande sebacee hiperactive, expunerea prelungită la praf, produse cosmetice pentru păr agresive, etc îşi spun şi ele cuvântul. Bun. Asta e forma simplă a mătreţii. Mai există şi o formă mai gravă de mătreaţă care se numeşte dermatită seboreică. În acest caz, excesul de sebum produs de glandele sebacee se acumulează pe anumite zone ale scalpului unde se infectează şi provoacă inflamaţii, descuamare şi mâncărimi.

Prin urmare, ca să scăpăm de mătreaţă trebuie să avem grijă de scalp. Masajul scalpului cu amestec de uleiuri fierbinţi ne poate scăpa de mătreaţă, asigură o creştere sănătoasă a părului, reduce căderea acestuia unde mai pui că este şi foarte relaxant.

De ce avem nevoie :

- 10 ml ulei de neem

- 2 picături de ulei esential de lavandă ( substituibil cu bergamotă, santal – are acelaşi efect)

- 2 picături ulei esential de arbore de ceai

Amestecaţi aceste ingrediente într-un recipient (preferabil de sticlă) şi masaţi pielea capului de 2-3 ori pe săptămână. Înveliţi-vă părul cu un prosop cald, lăsaţi să acţioneze cam 45 minute apoi spălaţi părul cu şamponul obişnuit, preferabil bio. Pentru că scalpul deja e sensibil şi nu mai dorim să îl agresăm şi mai mult, nu-i aşa ? :)

Read More

Uleiurile de bază

-->

Ca să ne putem bucura la maxim de beneficiile aromaterapiei, trebuie să deţinem câteva noţiuni de bază. Aşadar uleiurile folosite in aromaterapie sunt impartite în două părţi: uleiurile esenţiale concentrate (viteză de evaporare mare) şi uleiurile de bază/uleiuri purtatoare. Le mai întâlnim sub denumirea de uleiuri vegetale iar în engleză poartă denumirea de “carrier oils”. Acestea din urmă sunt folosite pentru a dilua uleiurile esenţiale. Ele au o concentraţie foarte mare iar folosite direct pe piele pot provoca alergii serioase la unele persoane. Din acest motiv trebuie diluate. Uleiurile de bază sunt compuse în mare parte din acizi graşi de provenienţă vegetală. Sunt foarte uşor absorbite în piele şi au o mulţime de proprietăţi terapeutice. Cele mai calitative uleiuri de bază sunt cele obţinute prin presare la rece şi nerafinate.

Momentan doar am să le enumăr ca pe măsură ce le vom folosi în reţete să revin cu mai multe detalii despre fiecare în parte. Aşadar uleiurile de bază cel mai des folosite în aromaterapie sunt: ulei de migdale dulci, ulei de sâmburi de caise, ulei de avocado, ulei de camelină, ulei de ricin, ulei de cocos, ulei de luminiţă, ulei de sâmburi de struguri, ulei de alune, ulei de cânepă, ulei de jojoba, ulei de kukui nut, ulei de macadamia, ulei de neem, ulei de masline, ulei de palmier, ulei din sâmburi de prune, ulei de rodie, ulei de dovleac, ulei de trandafir, ulei de susan, ulei din nuci de shea, ulei de soia, ulei de floarea soarelui, ulei din germeni de grâu, ulei de măceşe.

Toate aceste uleiuri sunt puternic hidratante şi emoliente, se absorb foarte bine în piele şi acţionează foarte bine împotriva diferitelor afecţiuni ale pielii.

Curând o reţetă excelentă pentru revitalizarea scalpului.

Read More

Ce sunt şi cum acţionează uleiurile esenţiale?

-->

Plantele aromatice, care din fericire se găsesc din abundenţă în natură, produc esenţe parfumate prin folosirea elementelor nutritive din apă şi sol precum şi lumina şi căldura soarelui. Aceste esenţe se găsesc distribuite în întreaga plantă, sau cel mai adesea acumulate preferenţial într-un organ al plantei (flori, frunze, seminţe, fructe, coaja fructelor, rădăcini, lemn, scoarţă, muguri, boboci florali, ace, ramuri). Atunci când părţile din aceste plante sunt supuse unor procese de extracţie (presare, distilare, extracţia cu solvenţi) esenţele suferă subtile modificări chimice şi se transformă în uleiuri esenţiale.

Uleiurile esenţiale acţionează asupra noastră sub mai multe forme:

În plămâni:
Odată cu respiraţia în timpul folosirii uleiurilor esenţiale inhalăm şi particule din acest ulei. Aşadar, prin procesul respiraţiei, reziduurile gazoase nocive pentru organismul uman se elimină iar în locul lor sunt absorbite oxigenul şi particulele de ulei esenţial.

Pe piele:
Fiind un înveliş semipermeabil, în timpul masajului aromaterapeutic pielea absoarbe particulele de ulei esenţial iar acestea îşi exercita acţiunea benefică asupra acesteia.

În organism:
Odată ajunse în organism, particulele de ulei esenţial sunt transportate de fluxul sanguin către organe. Acolo purifică, tonifică şi reglează.

Asupra minţii:
Aceste uleiuri esenţiale acţionează puternic asupra planului mental şi psihologic.

Pe parcurs am să revin cu tipologia şi întrebuinţările acestor uleiuri pentru a ne face viaţa cât mai frumoasă în mod natural.

Read More

O încadrare în timp a aromaterapiei

-->

Originile şi bazele aromaterapiei se găsesc în Egiptul Antic de aproximativ 6000 ani. Ca o paranteză, Egiptul a fost locul de naştere al cosmeticii şi parfumeriei deci oarecum era de aşteptat ca şi aromaterapia să facă parte din aceeaşi zonă. Deşi o mare parte a istoricului acestei ştiinţe este înconjurată de mister, antropologii speculează că primele practici aromaterapeutice au început prin arderea de raşină. Pe urmă, egiptenii au început să macereze plante puternic aromate în uleiuri vegetale sau animale pentru a le folosi mai apoi ca unguente corporale atunci când participau la diverse ceremonii. Primele uleiuri folosite au fost cele de ulei de măsline şi de susan care au fost folosite în fabricarea unguentelor pentru menţinerea frumuseţii...bărbaţilor. Pentru că, dragii de ei, erau supuşi mai des soarelui şi vânturilor uscate decât femeile aşa că trebuiau să îşi menţină tenul frumos şi hidratat. Pentru ei era extrem de important să miroase şi să arate bine deoarece ei se ghidau după crezul "curăţenia este drumul spre zei". În Mesopotamia se ardeau mir şi lemn de cedru la templu pentru a intra în graţia zeilor. Iar atunci când comerţul a înflorit, primele mărfuri au fost flori, plantele, ierburile, uleiurile şi condimentele. Aşa că ştiau ei ce ştiau.

Apoi s-a răspândit cu repeziciune în India, China, Israel. Pe măsură ce timpul trecea, toţi marii conducători ai lumii au fost pasionaţi de arome. În secolul 17 reginele îşi parfumau perucile, se pudrau cu prafuri frumos şi puternic mirositoare, foloseau unguente pe bază de plante aromatice pentru a-şi trata diferite boli. Vracii de la curte au ştiut că uleiurile esenţiale folosesc ca remediu pentru epidemii, boli, diverse afecţiuni. Toate cunoştinţele din vremurile de demult au fost păstrate de medicii greci şi arabi în lucrari care au alimentat şi influenţat medicina timp de secole.

Dar la începutul secolului al 19-lea, odată cu dezvoltarea ştiinţei moderne şi a industriei parfumurilor, toate formele de medicină şi de tratare a afecţiunilor bazate pe plante au dispărut. Nimeni nu mai vedea în uleiurile esenţiale altceva decât o materie primă folosită la fabricarea parfumurilor. Până într-o zi când în laboratorul chimistului francez Rene-Maurice Gattefosse (care avea o afacere de familie producătoare de parfumuri) a avut loc o explozie în care s-a ars foarte grav la una din mâini. Primul lucru care l-a făcut a fost să îşi cufunde mâna într-un container cu ulei de lavandă iar rezultatul a fost uimitor. S-a vindecat mai repede decât dacă ar fi folosit orice alt tratament. Totodată, Gattefosse a fost primul care a folosit termenul de "aromaterapie". În 1937 el publică prima carte de aromoterapie modernă incitat fiind la început de descoperirea proprietăţilor vindecătoare ale uleiului de levănţică. De atunci, în Franţa, levănţica este cultivată din abundenţă. Astăzi există numeroase cărţi pe baza acestui subiect. E adevărat că nu în România dar să fim optimişti...timpul le rezolvă pe toate.

...Şi ce mă bucură cel mai mult este că este considerată "o artă a vindecării" pe care o vom descoperi împreună.

Read More