-->
Originile şi bazele aromaterapiei se găsesc în Egiptul Antic de aproximativ 6000 ani. Ca o paranteză, Egiptul a fost locul de naştere al cosmeticii şi parfumeriei deci oarecum era de aşteptat ca şi aromaterapia să facă parte din aceeaşi zonă. Deşi o mare parte a istoricului acestei ştiinţe este înconjurată de mister, antropologii speculează că primele practici aromaterapeutice au început prin arderea de raşină. Pe urmă, egiptenii au început să macereze plante puternic aromate în uleiuri vegetale sau animale pentru a le folosi mai apoi ca unguente corporale atunci când participau la diverse ceremonii. Primele uleiuri folosite au fost cele de ulei de măsline şi de susan care au fost folosite în fabricarea unguentelor pentru menţinerea frumuseţii...bărbaţilor. Pentru că, dragii de ei, erau supuşi mai des soarelui şi vânturilor uscate decât femeile aşa că trebuiau să îşi menţină tenul frumos şi hidratat. Pentru ei era extrem de important să miroase şi să arate bine deoarece ei se ghidau după crezul "curăţenia este drumul spre zei". În Mesopotamia se ardeau mir şi lemn de cedru la templu pentru a intra în graţia zeilor. Iar atunci când comerţul a înflorit, primele mărfuri au fost flori, plantele, ierburile, uleiurile şi condimentele. Aşa că ştiau ei ce ştiau.
Apoi s-a răspândit cu repeziciune în India, China, Israel. Pe măsură ce timpul trecea, toţi marii conducători ai lumii au fost pasionaţi de arome. În secolul 17 reginele îşi parfumau perucile, se pudrau cu prafuri frumos şi puternic mirositoare, foloseau unguente pe bază de plante aromatice pentru a-şi trata diferite boli. Vracii de la curte au ştiut că uleiurile esenţiale folosesc ca remediu pentru epidemii, boli, diverse afecţiuni. Toate cunoştinţele din vremurile de demult au fost păstrate de medicii greci şi arabi în lucrari care au alimentat şi influenţat medicina timp de secole.
Dar la începutul secolului al 19-lea, odată cu dezvoltarea ştiinţei moderne şi a industriei parfumurilor, toate formele de medicină şi de tratare a afecţiunilor bazate pe plante au dispărut. Nimeni nu mai vedea în uleiurile esenţiale altceva decât o materie primă folosită la fabricarea parfumurilor. Până într-o zi când în laboratorul chimistului francez Rene-Maurice Gattefosse (care avea o afacere de familie producătoare de parfumuri) a avut loc o explozie în care s-a ars foarte grav la una din mâini. Primul lucru care l-a făcut a fost să îşi cufunde mâna într-un container cu ulei de lavandă iar rezultatul a fost uimitor. S-a vindecat mai repede decât dacă ar fi folosit orice alt tratament. Totodată, Gattefosse a fost primul care a folosit termenul de "aromaterapie". În 1937 el publică prima carte de aromoterapie modernă incitat fiind la început de descoperirea proprietăţilor vindecătoare ale uleiului de levănţică. De atunci, în Franţa, levănţica este cultivată din abundenţă. Astăzi există numeroase cărţi pe baza acestui subiect. E adevărat că nu în România dar să fim optimişti...timpul le rezolvă pe toate.
...Şi ce mă bucură cel mai mult este că este considerată "o artă a vindecării" pe care o vom descoperi împreună.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu